Myzus persicae (Păduchele verde al piersicului)
Culturi afectate: PIERSIC, CAIS, LEGUME
În ţara noastră se întâlneşte frecvent în toate regiunile, atacând un număr mare de specii de plante lemnoase şi ierboase, atât în câmp, cât şi sere şi răsadniţe.
Formele aptere au corpul oval lăţit, puţin globulos, de 1,4-2 mm lungime şi de culoare verde-deschis sau verde-închis.
Formele aripate au capul şi toracele de culoare neagră, abdomenul galben-verzui, cu pete laterale şi cu benzi transversale, care median se unesc într-o pată mare, de culoare neagră.
Este o specie migratoare şi iernează sub formă de ou de rezistentă.
Ouăle de iarnă depuse pe piersic eclozează începând cu prima sau a doua decadă a lunii martie.
Forma fundatrix dă naştere pe cale vivipară la mai multe generaţii de fundatrigene în decurs de 3-4 săptămâni.
Ultima generaţie de femele aripate migrează pe diferite specii de plante ierboase, cultivate şi spontane, unde se înmulţesc pe cale partenogenetică vivipară dând naştere la mai multe generaţii de femele aripate şi aptere.
Toamna, începând cu a treia decadă a lunii septembrie, pâna în luna noiembrie, apar femelele sexuate, care după copulaţie depun oul de iarnă.
Este o specie polifagă, atacă peste 240 specii de plante, fiind preferate în mod deosebit piersicul, caisul, tomatele, vinetele, ardei, cartof, tutun, salata, mazăre, fasole, spanac, etc.
Păduchele formează colonii pe partea inferioară a frunzelor, pe care le înţeapă sugând seva.
Datorită atacului ţesuturile se necrozează, iar frunzele se răsucesc, dacă atacul este puternic, frunzele se îngălbenesc şi se usucă.
Pe lângă pagubele directe, transmite şi diferite virusuri, care produc mozaicul la unele plante (cartof, tomate).
Tratamentele de iarnă efectuate pentru combaterea păduchilor ţestoşi distrug ouăle de rezistenţă şi diminuează rezerva populaţiei.
Pentru combaterea acestui dăunător, primul tratament chimic se va efectua primăvara, la câteva zile de la apariţia primelor colonii pe frunze şi se va repeta la fiecare generaţie, dacă e cazul.
