Castravete amar Rodeo 5g

Descriere

Castravetele amar Rodeo, creat de SCDL Buzău, este un destinat atât cultivării în spații protejate cât și în câmp, în zonele mai calde.

Metoda cea mai eficientă de înființare a culturii, în cazul castravetelui Rodeo, s-a dovedit a fi cea prin răsad.

Indiferent de mediul culturii, pentru castravetele Rodeo se acordă o atenție deosebită sistemului de palisare.

Pentru castravetele amar Rodeo, dirijarea se face sub formă de tunel în spațiile protejate și sub formă de pergolă pentru cultura din câmp.

Fructul are următoarele caracteristici:

• Greutatea medie: 375 g;
• Forma: melonida de forma eliptică, puțin bombat în regiunea mediană, cu ambele capete ușor ascuțite;
• Lungime: 16-18 cm, până la 26 cm;
• Diametru median: 6.5 cm;
• Grosimea pulpei: 6 mm;
• Culoarea fructului imatur: verde cu vârf ușor albicios;
• Culoarea la maturitatea fiziologică: galben portocaliu MMB: 250 g;
• Epiderma: ușor brobonată, ornată cu țepi de culoare închisă.

Producția diferă în funcție de locul înființării culturii, astfel:

• în spații protejate: 40 t/ha
• în câmp: 25 – 28 t/ha

1 gram conține aproximativ 5 semințe de castraveți amari Momordica Charantia.

Cultura poate fi înființată prin răsad, dar și prin semănat direct. Cu toate acestea, rezultate mai bune se obțin prin răsaduri. La însămânțare directă există riscul să nu răsară uniform.
La producerea răsadurilor pentru spatii protejate, este bine să se semene la începutul lunii februarie și să se planteze in jurul datei de 1 aprilie. Pentru câmp, este bine să se planteze răsadurile în prima decadă a lui martie, iar în jur de 1 mai sa se ducă afară.
Dacă există sere sau solarii încălzite, se pot planta mai devreme.
La semănat direct, se pot semăna în câmp în jurul datei de 15-20 aprilie, iar în solarii după 20 martie.
Distanța optimă de plantare este de circa un metru între plante și aproximativ 1,5–2 metri între rânduri.
Nu este o plantă pretențioasă, poate fi cultivată chiar și în sistem ecologic.
Aceste plante au nevoie de un sol bogat în humus, bine drenat și o locație în plin soare.
Castravetele amar este o plantă cu rezistență sporită la secetă, spre deosebire de castravetele comun care este foarte sensibil. Are nevoie de irigare ca toate legumele, însă este important de precizat că își conservă bine apa în sol. Emite de exemplu niște lăstari care au scopul de a conserva apa în sol. Rădăcina este și ea una profundă, adâncă, reușind să aprovizioneze planta cu apa din straturile inferioare.
În ceea ce privește bolile și dăunătorii, castravetele amar poate fi afectat de nematozii de sol. Aceștia pot crea probleme culturilor de castravete amar, reducând producția. Nematozii se instalează pe rădăcina plantei și formează nodozități, malformații și nu fac nimic altceva decât să se hrănească cu sucul celular.

După coacerea fructelor, care durează aproximativ 3 luni, fermierii pot recolta producții de până la 60 tone pe hectar. Recoltarea se face în spații protejate, la sfârșitul lunii iunie. Afară, după 15 iulie încep să apară fructele, până toamna târziu. Are o capacitate mare de producție, se pot depăși și 60 de tone la hectar în ciclu prelungit.

Castravetele amar are o gamă largă de întrebuințări și în gospodărie. De exemplu, semințele se pot presăra în mâncare, iar din castravetele uscat se poate face ceai.

Potrivit unor studii, castravetele amar are capacitatea de a susține un nivel sănătos de zahăr în sânge, datorită compușilor charantin și momordicin. De asemenea, datorită substanțelor active pe care le conține, castravetele amar poate ajuta și la menținerea unui nivel normal al trigliceridelor și colesterolului din ficat și din sânge.